Lossless
Eu
Din: totdeauna
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 9074
|
|
Circulă pe Internet o scrisoare către Generaţia X. Am fost curios şi am citit-o. Cred că vă este adresată şi vouă.
Născuţi la sfârşitul anilor 60 - începutul anilor 70, vedem acum în anul 2011 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei, şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar ne pricepem la istorie şi la politica mai mult decât cred bătrânii, care bombăne în spatele nostru că „noi nu ştim nimic”.
Suntem ultima generaţie care a jucat ascunsa, Castel, Raţele şi Vânătorii, Ţară ţară vrem ostaşi, Prinsa, Sticluţa cu otravă, Lapte gros, Pac Pac, Hoţii şi vardiştii, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) şi primii care am văzut desene animate color.
Suntem ultimii constructori ai avioanelor de hârtie.
Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gaşcă.
Băieţii şi-au scris numărul fotbalistului preferat cu pasta de dinţi pe tricouri, iar fetele şi-au cusut pe blugi steluţe şi inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere şi am fost ultimii Şoimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.
Am învăţat poezii în româneşte la grădiniţă, nu în engleză, şi am cântat MULŢI ANI TRĂIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări.
Spuneam mişto şi fain în loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. şi cine zice că nu s-a uitat, ori minte, ori nu avea încă televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni şi ne era ciudă că nu avem şi noi subtitrare să înţelegem de ce naiba s-a certat Mila cu Shiro.
Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe cu apă. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi cu clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau răceli zdravene. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.
Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys, şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Abba, şi de Queen, cat şi de noile nume gen 50 Cent şi Britney Spears. Pe ei daca îi întrebi, „muzica a început cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!”
Am citit Licurici, Pif şi Hercule (care aveau cadou nişte jucării bestiale) şi am băut Cico şi sucuri de la tec fără să ne fie teamă că au prea multe e-uri, iar la şcoală beam toata clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi.
Noi am înjurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, şi poate ca tot noi i-am trimis 10000 de mailuri de „dulce”.
Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieşim afara, noi nu aveam dolby surround, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris şi jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna după ce le cumpăram şi le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia aşteptam la chefuri sa jucam Fântâniţa, sau Flori, fete şi băieţi, sau Sticla, sau Adevăr sau Provocare, sau orice ne dădea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine „iubeam”.
Noi suntem cei care încă au mai „cerut (sau li s-a cerut) prietenia”, care încă roşeam la cuvântul „SEX”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apa şi să le aruncam în cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperând că iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie „De cine îţi place?” că ne place de el/ea.
Este uimitor ca încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut cutii de pastile cu capac special să nu fie desfăcut de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apă îmbuteliată, ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam.
Suntem ultimii războinici care au luptat între ei suflând cu cornete din hârtie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea „Feriţi-vă de măgăruş”.
Suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers... Daca eşti de-al nostru... Felicitări!
Ei... cum te simţi acum? Pun pariu ca ai un zâmbet în coltul gurii Sau poate o lacrimă în colţul ochiului? Înseamnă că scrisoarea a ajuns la destinaţie.
Daca stiti si altele, postati mai jos !
60.3KB
|
|