Lossless
Eu
 Din: totdeauna
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 9074
|
|
"Mã tem cã, daca m-ai iubi, mi-ar exploda tâmplele de atãta fericire.
Tâmpla dreapta mi s-ar prelinge pe sâni si pe coapse si s-ar scurge intr-o crãpãtura de pe podea.
Tâmpla stânga s-ar desprinde de mine si, delirind, ar pluti in nestire pânã când s-ar izbi de o stea. Totusi, te rog mult, iubeste-mã."
"In fiecare zi doar la ea mã gândesc
Dar ea nu stie cât de mult o iubesc
Ea este viata mea
Ziua nu are sens fãrã dragostea sa.
Când am vãzut-o am stiut...
Cã dragostea o victimã a mai fãcut
Mi-as da viata pentru ea
Totul ca sã fiu numai cu ea
Si o voi iubi mereu."
"As vrea sã iubesc marea, dar marea nu iubeste,
As vrea sã iubesc pãmântul, dar pãmântul e rece si plin de intuneric
As vrea sã iubesc oamenii, dar oamenii sunt rãi...
As vrea sã te iubesc pe tine dar nu stiu dacã mã iubesti
Dar totusi am sã iubesc tot ce e mai bun din mare, pãmânt si oameni
Iar din tine am sã iubesc totul pentru cã ai fost si vei rãmâne marea mea iubire."
"Tu ai fost si vei fi iubirea mea. Din clipa-n care te-am vãzut mi-am spus cã tu esti cea pe care o asteptam de mult timp.
Am fãcut tot posibilul sã ajung la inima ta dar.. se pare cã tu nu m-ai lasat cel putin la inceput. Atunci in mintea mea totul era confuz
"Oare chiar iubeam ?", dar oare ce inseamna sã iubesti ? Era oare acel sentiment care te fãcea sã te simti parcã tu conduci intreaga lume,
cred cã asta e pentru cã pentru prima data in viata mã simt in al nouãlea cer dragostea mea, Te Iubesc, Te Iubesc nu mã refuza. Din clipa-n
care te-am vãzut atât de mult mi-ai plãcut, ochii tãi m-au chemat. Te iubesc, esti viata mea !"
"Iubirea ta imi dã viatã. Te iubesc si asta mã face sã fiu mai bunã, mai frumoasã, mai intelegãtoare, dar iubirea ta pentru mine mã face sã
fiu cea mai bunã, cea mai frumoasã, cea mai intelegãtoare. "Te iubesc" e putin spus. "Te ador" parcã se apropie de ceea ce simt eu pentru tine.
Eu te iubesc mai mult decãt te iubesc, te ador mai mult decãt te ador, te ador mai mult decât ieri si mai putin decât mâine. Privirea ta imi
dã aer, existenta ta ma face sã fiu constientã de existenta mea."
"Cãt de mult te iubesc nu vei sti niciodatã. Totusi, pentru a da o dimensiune infinitului iti pot spune cã 59 de secunde din fiecare minut
de-al meu inima mea bate pentru tine. E mult sau e putin ? ...când vei sti raspunsul se va risipi si misterul !!!"
"Esti parfumul suav al crinilor albi
Ce infloresc in sufletul meu pãtimas
Esti picãtura de rouã ce se oglindeste
Pe petala unui trandafir
Esti o razã de soare
Care mã cuprinde in bratele-i calde
Esti mireasma vântului de primãvarã
Ce-mi mângâie pãrul
Esti lacrima care alunecã pe obraz
Si se sparge in palma mea
Esti visul meu
Care mã tine treazã
Esti luna care mã priveste-n noapte
Esti o iluzie, durere, soapte
Trãiesti ca sã iubesti
Asa esti tu
Si te iubesc asa cum esti."
"Poate cã ochii mei nu au luminat indeajuns zarea ta, poate cã zâmbetul meu senin nu a inseninat indeajuns fata ta, poate cã am fost doar
un strop din roua diminetii, care a cãzut in fântâna vietii tale, poate cã am fost doar o stea, in inaltul cerului inimii tale, dar poate
cã TE-AM IUBIT, si TE IUBESC !!!"
"Cateodata mã trezesc in mijlocul noptii, tremurând de fricã, simtindu-mã singur, fara speranta, deoarece mã gândesc cum ar fi ca tu sã nu
fi langa mine. Iar apoi mã intreb dacã stii intr-adevãr cãt de mult insemni pentru mine, cât de incredibilã cred cã esti. Eu cred cã tu esti
o parte din emotiile, din sentimentele mele, esti motivul pentru care eu traiesc. Te doresc asa cum desertul doreste apa, asa cum florile
iubesc pamantul, asa cum pasarile iubesc cerul. Trãiesc prin tine, iar tu prin iubirea mea. TE IUBESC !!!"
"Dragostea inseamnã sã respiri, sã speri, sã ierti.. sã iubesti. Dacã as fi un nor as sta tot timpul deasupra ta, dacã ai fi pãmânt eu as fi apã,
dacã ai fi "rãutatea", eu as fi puritatea. Te iubesc foarte mult si cred cã fãrã tine nu as mai putea trãi in aceastã lume, care m-i s-ar pãrea
ca ziua fãrã soare sau noaptea fãra stele."
"Ti-am scris o scrisoare cu picãturi de ploaie iar cu vântul ti-am soptit-o. Am chemat vântul si i-am spus sã te mângâie; am adus pãsãrile si
le-am pus sã-ti cante. Am inflorit copacii pentru tine si am topit zãpada. Iubitule, dacã incã nu ti-ai dat seama, sã stii cã eu sunt primavara si,
si... Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!"
"O data te-am vãzut
Si-am stat incremenit
Si crudã a fost durerea
Cu care te-am iubit.
Te vãd a doua oara
Si stau, si mã gândesc
Dacã tin la tine, dacã te iubesc."
"Când seara se lasa si toate zgomotele au "adormit", tacerea fermecatoare a noptii te va face a-mi acorda putin din timpul tau, pentru a da
atentie micutelor mele rânduri. De fiecare data adorm cu tine în gând, ma scol cu tine-n gând, manânc cu tine în gând. Dumnezeule!
Ce se intâmpla cu mine?! Oare asta înseamna sa iubesti cu adevarat?!... Daca ai sti ce greu îmi este fara tine, poate ca intr-o zi,
voi putea sa îti rostesc aceste cuvinte in fata... Acum în inima mea este un loc aparte pentru tine, un loc pe care ai reusit sa-l cuceresti
si sa-l stapânesti... Astazi când tu, rezemata, vei citi aceste rânduri; eu ma voi gândi, îmi voi imagina cum ar fi fost sa fim impreuna.
Nu vreau sa-ti spun decât ca îmi este foarte greu sa trec peste zilele astea când toata lumea va fi împreuna si noi, nu..."
""Din toate lacrimile care au curs cândva, au crescut trandafiri, din care în fiecare zi am cules câte unul. Si în fiecare zi mi-am adus aminte
de "spinii" pe care acestia îi aveau. Dar la vederea frumusetii lor, am uitat de fiecare data... Am cules pentru prima oara un trandafir alb,
pe care spinii nu-l urâtisera înca si puritatea lui s-a oglindit în viata mea... Am cules apoi un trandafir rosu, fara de care gradina mea n-ar
mai fi ramas aceeasi. Atunci am inteles ce înseamna "iubirea" si tot atunci... l-am întâlnit pe "el"... Fara sa vreau, am simtit cel de-al
treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una câte una în mâna-mi cazuta în cautarea dragostei "lui" zadarnice...
Am simtit cum trandafirul cu petale transparente se scutura, iar fiecare petala cadea una câte una, ca fiind lacrimile mele... Am cautat în zadar
sa gasesc în imensa "gradina" orice alt trandafir, pentru ca toti se uscasera. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, care
înca nu se ofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grabita pentru a pecetlui despartirea noastra... Acum "gradina" este goala si vântul
"alearga" de la un capât la altul pentru a da fila cu fila viata mea si pentru a "matura" petalele cazute..."
"M-am trezit într-o dimineata cu presimtirea ca ceva se va întâmpla în acea zi. Si a fost ceva minunat. Te-am zarit pentru o clipa, dar ai disparut...
Dar a fost de ajuns pentru a ma îndragosti... Si de atunci am dorit mereu sa te zaresc,... dar pentru a-ti vorbi, nu aveam înca acel curaj. Doream
sa te cunosc, sa ma cunosti. Astfel am aflat cum te numesti si imaginatia si firea mea nebuna au luat-o razna. Am prins curaj si ti-am vorbit,
dar erai atât de distant si totusi... atitudinea ta nu m-a descurajat. Esti înca prezent în visele mele si cred ca este de ajuns. N-as vrea sa ajungi
totusi sa ma cunosti, de frica unor deziluzii. Este de ajuns sa stii ca undeva, acolo, nu prea departe, este cineva pentru care reprezinti tot
ce e frumos..."
"Sunt o picatura de ploaie strivita între pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gând hoinar, ratacit în parul tau, roua diminetii târzii
incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta în clepsidra fara de sfârsit. Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza
pe care o tii îngândurata între degete! Sunt raza de soare care îti mângâie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti înainte
de a visa si primul tau gând... Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zâmbetul tau ma îmbata de o betie cereasca. Atingerea ta e
pentru mine curcubeul, sarutul tau... sfârsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si... durere... Daca viata mea ar fi o clipa
petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa îmi zâmbesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata...
Si ce altceva as mai putea sa îti ofer decât doi ochi caprui, frumosi si un zâmbet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi!"
"Numai Dumnezeu a putut inventa aceasta iubire. Ceva asemanator am visat o data, dar nu era la fel, pentru ca în vis portile cerului sunt deschise
pentru mine. Mi-am dat seama târziu ca viata merita traita, dar niciodata nu-i târziu sa te iubesc, sa îti dovedesc ca TE IUBESC. A fost de-ajuns
doar o privire, atunci când noi ne-am întâlnit si parca ne stiam de-o viata si inimile-au tresarit. Iar tu de mâna m-ai cuprins, si eu stiam
ca-ncepe-un vis din care amândoi n-am vrea nicicând ca sa mai fim treziti.
Iti multumesc tie iubire pentru dragostea ta...
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta poveste de dragoste!"
"In miez de iarna, un gând singuratic, ma face sa încep câteva rânduri... Cum as putea sa îti demonstrez ca CONTEZI pentru mine, cum as putea sa
te fac sa îmi acorzi macar o clipa din pretiosul tau timp... o clipa care ar însemna o vesnicie pentru mine... Este miez de noapte si doua inimi
singuratice îsi dau pentru prima oara "mâna" pentru a forma ceva atât de frumos, ceva numit DRAGOSTE! Seara se lasa si odata cu ea gândurile mele
se îndreapta catre cineva pentru care eu exist... Acel cineva esti tu iubirea mea, esti tot ceea ce conteaza pentru mine... esti TU"
"Cu ochii în lacrimi caut spre cer, si implor alinare divina, e ziua în care altarele cad si nu mai exista lumina. Prin labirintul noptii merg,
dar nu exista scapare; spre lumina firava alerg si totul în calea mea moare... Ma simt ca un înger murdar un înger cu aripi taiate cersind
iertarea în zadar... în fata usilor inimii tale ferecate!Viata e frumoasa când esti alaturi de mine, viata e frumoasa când ploua afara si e
cald în casa când îmi soptesti ca ma iubesti si simt cu drag ca tu nu îmi lipsesti..."
"Vântul imi fura o lacrima,... e lumina trecutului, iar ochii tai ca doua licariri de stele... caldura mâinilor... O clipa si apoi, nu mai
conteaza... Stau întins pe malul marii si adierea vântului ma face sa simt vibratia dragostei ce ne leaga... Strigatul inimii tale se aude
în departari... ma cheama la ea... Marea îngâna cuvintele tale rostite odata, care acum s-au dispersat în negura uitarii... In noaptea asta,
te simt un pic mai aproape de mine... Luna rotunda sta de veghe, vegheaza la dragostea noastra... si îmi sopteste ca si tu ma iubesti tot
atât cât te iubesc si eu... Vântul bate, primii fulgi de nea îmi mângâie fata, ma simt tot mai slabit când te stiu departe de mine...
Luna ingâna si ea cuvinte magice, parca rupte de realitate, cuvinte ce se regasesc parca în adâncul sufletului meu... Fara tine ma simt pe
un drum fara sfârsit,... Un drum care parca nu se mai termina niciodata... Incerc sa merg mai departe, dar totul mi se pare un abis...
în care ma tot afund si oricât as incerca sa ma înalt, simt ca nu mai am scapare..."
"Stau si ma gândesc cum sa ajung mai aproape de inima ta... si nu reusesc sa îmi dau seama... ce lipseste... ca noi sa fim împreuna pentru
eternitate... poate ca asa ne e scris, sa fim departe... unul de altul... si sa iubim prin suferinta... Am nevoie de tine... Vreau ca în fiecare
seara sa adorm cu tine... si a doua zi, dimineata sa fii tu cea lânga care sa ma trezesc... Vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa
fi motivul pentru care sa traiesc, vreau ca tu sa fii TOTUL !"
"Sunt un fulg de nea care încearca sa îti mângâie fata... Doamne ce as vrea sa ma scurg în pielea ta si sa nu mai ies niciodata, asa as avea
certitudinea ca nu am sa te pierd... Poate ca pentru o clipa, ai sa crezi ca sunt nebun... Poate ca asa este... sunt nebun, nebun dupa tine,
TU esti tot ce am de pret... tot ce am visat, tot ce mi-am dorit... Poate viata mea a fost cruda cu mine, tu sa fii atât de departe si eu...
sa te caut în disperare... Vreau sa te vad, sa te sarut, sa fiu numai si numai al tau, nu pentru o clipa, ci pentru eternitate... Noaptea trece,
o muzica suava îmi alina singuratatea... Ce pot face? Nimic decât sa astept clipa revederii noastre, clipa în care voi fi din nou in al
noualea cer... Ma rog la Dumnezeu ca acea clipa sa fie cât mai aproape pentru ca suferinta mea sa înceteze... Am nevoie de iubire, am nevoie
de o iubire sincera si reala... m-am saturat de minciuni si înselatorii... Vreau sa traiesc alaturi de tine clipe magice, clipe de vis, clipe
în doi, pe care nu cred ca as putea sa le descriu în cuvinte... pentru ca nu au grad de comparatie... Marea este complicea mea, ea este alaturi
de mine mereu, ea este singura care nu m-a tradat si nu ma va trada niciodata... Dar ea nu poate tine locul unei dragoste adevarate... e nevoie
de un înger de fata pentru ca totul sa fie ca în paradis... Si ce mai pot cere de la Dumnezeu când am gasit-o? Doar sanatate, si multi ani de
fericire..."
"Mai da-mi o sansa, iarta-ma; eu stiu bine c-am gresit...
Dar esti iubirea vietii mele; esti visul spre care am tânjit.
Iarta-ma, te rog de mii de ori; încearca sa revii la ce a fost...
Caci fara tine; îti jur ca viata n-are rost.
Eu te visez în fiecare seara; si singur în vis eu îti soptesc...
Simtind regretul cum ma inconjoara; de ce, de ce-am gresit, când stiu ca te IUBESC !"
"...Sunt o adiere de vânt salbatica... Eu sunt lumina calda a diminetii ce-ti gâdila genele lungi pentru a-ti deschide ochii sa vezi splendoarea
ce te înconjoara. Eu sunt o raza de soare calda si firava ce-ti mângâie obrajii fini; eu sunt roua de pe firele de iarba ce-ti saruta gleznele;
eu sunt un cânt al pasarilor ce te încânta cu ciripitul lor vioi; eu sunt o adiere de vânt salbatic ce-ti rasfira firele de par. Eu sunt o floare
mica si tacuta ce îti implora mângâierea, sunt un gând raslet ce te face sa tresari când esti singur, iar tu esti sprijinul meu în lumea cea
reala cufundata în visare..."
"Când afara ploua, la tine ma gândesc; când afara-i soare, inima mi-o dezrobesc...
Gândindu-ma la tine, stiind ca ai sa vii; simtind, ca pentru totdeauna tu ma vei iubi.
Dar singur ma amagesc, în noapte, si plâng; as vrea sa-mi fi aproape, în brate sa te strâng...
Sa-ti spun cât te iubesc; dar ma gândesc sa nu gresesc.
Si de aceea plâng si tac; ma-ntreb mereu de-ti sunt pe plac
De m-ai intelege... as fi fericit; si toata viata mea te-as fi iubit."
asta daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
"Cineva va fi întotdeauna aici sa te iubeasca, cineva va pretui întotdeauna caldura zâmbetului tau si fericirea inimii tale... Cineva va incerca
întotdeauna sa gaseasca cuvinte sa-ti multumeasca pentru ca ai umplut viata cu vise devenite realitate si amintiri frumoase... TE IUBESC nu doar
pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine... TE IUBESC pentru ca ma ajuti sa fac din viata mea nu o taverna ci un templu,
din faptele mele de zi cu zi... nu un repros, ci un cântec... Cineva te va iubi întotdeauna, iar acel cineva voi fi întotdeauna EU! Totul ne
desparte pe mine si pe tine... distanta, oamenii, viata... poate si destinul... iata ce vreau sa-ti spun: nu ma tem nici de zâmbetul tau, deci
nu ma tem de nimic; sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odaii tale... departarea... Amintirea ta nu are unde sa ma afle, glasul tau nu poate sa
ma strige caci nu stie unde sunt între cele patru zari... Stii sa asculti? Auzi vântul la fereastra? Auzi pasarile care vin si pleaca ducând si
aducând primavara? Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic... sunt pe-acolo si într-acolo... fara fiinta o apropiere
si o îndepartare în preajma ta... TE IUBESC!"
"Traiesc din amintiri, vise si sperante. Daca mi s-ar lua acest mod de a trai as muri precum moare o floare atunci când este udata. Inima mea a fost
udata cu lacrimile deziluziei create la sfârsitul acestei relatii. Tot ce stiu este ca EL reprezinta tot ce e mai bun pentru mine, un mic ideal de
frumusete si bunatate. De ce oare n-a fost sa fie asa cum a spus EL? Oare voi mai iubi vreodata?!"
"Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de luna... caldura pamântului si lacrimile norilor... E o adiere de vânt cu nuanta,
un râset de frunze... un cântec care rasuna... un drum anume... care te poarta în visele cele mai profunde. Fiecare gând al meu catre tine...
se va lasa usor din mine... va pleca în zari si va lasa în urma un soare ce-o s-apuna... Si poate tu ma vei uita caci visul trecator a fost...,
dar tot ce-am spus e-adevarat si te-am iubit neîncetat... Dragostea este o iluzie optica ce duce la orbire, o multitudine de calitati si chiar
defecte înbalsamate într-un trup cu umbre si oglindiri irezistibile... Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC... alegerea iubite, e numai a ta !"
"Nu mint când îti spun ca te iubesc, nu mint când îti spun ca îmi lipsesc îmbratisarile tale, tandretea ta, dragostea ta, tot ceea ce esti tu.
In putin timp am învatat sa iubesc un suflet minunat, un suflet care merita ceva mai bun decât ceea ce îi pot oferi eu. As vrea sa pot pleca
într-un loc cât mai departe, sa pot uita tot ce mi se întâmpla, sa încep o viata noua, sa te cunosc pe tine acolo... nu aici în lumea asta nebuna
din care eu nu mai am scapare. Acum nu îmi ramâne decât sa traiesc aceasi viata monotona pe care o am de ani, sperând ca într-o zi se va termina
totul si voi avea un alt început, un început numai al meu..."
"Te-am vazut cum dormeai... am vrut sa vin sa te sarut, dar atunci ai deschis ochii, mi s-a facut frica si am fugit... Când te vad, simt cum
pamântul îmi fuge de sub picioare parca totul se roteste în jurul meu, parca eu sunt centrul universului, dar... deodata totul fuge spre
un alt centru... acolo esti tu, ma faci sa ma învârt în jurul tau ,ma domini... nu ma mai pot stapâni..."
"Purtam fiecare o dragoste în noi, eu pentru tine, tu pentru alta.
Focul ne mistuie pe amândoi, eu ard pentru tine, tu pentru alta.
Astept un cuvânt, astepti un cuvânt, eu de la tine, tu de la alta.
Obrazul ti-l vad în vis, delirând, iar tu în visare, visezi pe alta.
Si ce ramâne de facut? Când soarta vrea numai sa ne dezbine,
Traim..., dar iubim... desi tu pe alta, eu tot pe tine!"
"Mi-ai fost cântecul ce m-adormea noaptea, vocea ce-mi mângâia tristetea, vântul ce-mi învaluia pielea, dar nu ai fost decât un vis. Dragostea
ta ma face sa ma topesc ca o bucata de gheata în a ta palma de foc si sa ma înalt fara aripi spre luna, fructul dragostei mele. Pentru mine esti
mai scump ca aerul pe care îl respir, esti mai pretios decât orice bijuterie scumpa, esti mai presus de propria mea persoana si nu îti voi putea
explica niciodata, nici prin mii si mii de cuvinte cât de mult te iubesc!"
"Ti-am spus vreodata ca te iubesc? Ti-am spus vreodata cum te iubesc? NU? Atunci...Te iubesc! Nu este destul?... sa îti spun cum te iubesc?
Cum te iubesc... lasa-ma sa numar ... Te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni... Poate crezi ca nu e destul... Te iubesc cum numai un înger poate
iubi... Te iubesc cu privirea..., te iubesc cu sarutul..., te iubesc cu atingerea..., te iubesc cu trupul..., te iubeste chiar si fiinta mea...
Ma crezi ca te iubesc? Nu e destul? Ce as mai putea spune? Te iubesc eu..."
"Tu esti amintirea vesnica a mintii mele, tu ai reusit sa patrunzi în întunericul sufletului meu trezind scânteia iubirii... Pasii mei s-au ascuns
în urma ta, iar daca cerul ar putea... sa te-aduca în viata mea... as culege-n palma o stea... sa te am pe tine lânga inima mea... Nu stiu ce vreau,
nu stiu ce pot; as vrea sa tip, dar n-are rost; as vrea sa plâng dar lacrimi n-am... Au existat în viata mea si înca mai exista doi ochi caprui
încântatori si o poveste trista. Doi ochi minunati ce i-am întâlnit la mal de mare sub minunatele raze de soare carora le-am purtat si înca le mai
port o dragoste mare de tot... Te vad, dar totusi nu existi te simt aproape, dar visez, cred ca te tin în brate, dar tu esti atât de departe. Esti
o iluzie, un vis, esti ca o lumina în noapte, un vis ametitor, un zâmbet, o lacrima, o raza de speranta, o stea pierduta în vastul univers."
"Nu pot sa cred acum ca viata mea e goala fara tine... nu pot sa cred ca înca te mai gândesti la mine... Nu pot uita privirea ta într-o zi de
primavara; nu pot uita primul sarut pe malul marii la apus de seara... Vreau doar sa stiu de ce iubito, departe esti acum de mine? Vreau sa
visez, vreau sa traiesc, vreau sa te stiu acum o stea... Nu vreau sa sufar sau sa plâng, vreau doar sa fiu mereu cu tine, vreau doar sa simt
ca tu esti doar... iubirea mea..."
"Nu pastra numai pentru tine taina sufletului tau,... spune-mi-o în taina mie si numai mie... tu care ai surâsul plin de viata sopteste-mi taina
sufletului tau! Noaptea e adânca, casa e învaluita în tacere si cuiburile pasarilor sunt pline de somn. Spune-mi dragule... spune-mi printre
lacrimile tale... printre zâmbetul chipului tau plin de neliniste... spune-mi taina sufletului tau... Te iubesc dragule...; ca o pasare care si-a
pierdut cararea tu m-ai prins în umbra aripilor tale... Ma voi strecura în coltul meu si înmarmurita voi ramâne în puterea îngândurata a noptii.
Când sufletul meu e scaldat de valurile fericirii, nu râde de ratacirea mea învolburata de primejdii... ci vino lânga mine...; si ia-ma în brate!"
"Fericire... e un cuvânt sublim... iubirea seamana a avere, o dragoste, dar totodata si durere, iubirea poate fi frumoasa, dar uneori si
furtunoasa.Daca vreodata iubirea te va lua pe aripa ei... nu o alunga... caci vei regreta... Când iubesti... tu o stii bine,... dar nu
lasa ca acest sentiment sa dispara din tine... Sunt clipe ce cad peste noapte, sunt clipe ce vor reveni si-astept cu nerabdare ziua...
când tu vei reveni..."
"Pe malul marii stau si plâng si ma gândesc din nou la tine... clipele trec, zilele trec, iar tu departe esti de mine... Stau si ma întreb, ce sa
mai fac, ca sa te simt din nou aproape? Oare de ce nu esti aici, de ce nu esti în miez de noapte... Inima-mi plânge, înlacrimata, de dor,
de dragoste, de viata... alaturi de ea plâng si eu, zi de zi, de dimineata. Durerea în suflet ce o port ma face sa renunt la tine; desi nu pot,
desi nu vreau poate ca... doar asa va fi mai bine."
"Un cer senin cu mii de stele deasupra gândurilor mele duse în departari trezind în mine noi fiori... De ce sa-mi pese ca e toamna c-afara-i
trist si e pustiu? ca pomii-si dezgolesc a lor coroana si acuma ceru-i cenusiu ca nu mai sunt privighetori sa-mi cânte în imnuri de iubire,
fericirea... De ce sa-mi pese de acestea toate, când lânga mine alaturi e iubirea..., când lângá mine esti TU...?!?"
"Credeam cá dragostea înseamná o adevaratá condamnare la suferintá, dar datoritá tie am aflat cá a te îndrágosti e ca si cum te-ai trezi
pentru a trái din nou. Acum când esti cu mine totul pare schimbat în jur... oamenii, natura, par mai buni, mai calmi, mai puri în ciclul
lor zilnic… timpul parcá s-a oprit în loc numai pentru noi doi…pentru cá tu esti cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viata mea…
Am crezut cá esti sincer când ai spus cá má iubesti, însá acum m-am convins cá au fost doar vorbe-n vânt..., am crezut în tine si cu ce
m-am ales oare?… Dragostea ta a plecat la fel cum a venit: pe furis, furându-mi o parte din sufletul meu… De ce oare a trebuit sá má încred
în tine, în vorbele tale sirete, în farmecul táu aparte, în toatá fiinta ta? Stiu cá orice început are si un sfârsit si oricât de dureros
ar fi... trebuie sá pun punct aici si sá-ti spun pentru totdeauna ADIO!"
"Ne-am náscut numai pentru o singurá persoaná, persoana în a cárei cáutare suntem încontinuu... Am avut impresia cá te záresc... tu jumatate
a vietii mele, tu înger ce má aduci pe drumul bun si ce má înveti tainele iubirii sfinte, tu esti cel care dai vietii mele un sens, un impuls
de a înfrunta crunta viatá si de a o lua de la capát cu fruntea sus... Desi departe, tu m-ai învátat cá iubirea e mai presus de orice,
mai presus de distanta ce ne desparte, mai presus de oameni, mai presus chiar si de trupurile noastre… pentru cá ceea ce dáinuie în eternitate
este IUBIREA."
"Ori de câte ori privesc marea îmi aduc aminte de clipele petrecute împreuná... Privirile noastre se scáldau în lumina palidá a apusului
de soare... Fiecare atingere a ta má facea sá tremur asa cum o floare este alintatá de picáturile de rouá, fiecare sárut al táu îl simteam
ca atingerea delicatá a unei proaspete flori de primavará, trupurile noastre se uneau..., se unduiau asa cum apa inundá gratiosul nisip,
soaptele tale suave mi se páreau adieri rácoroase ale unei brize… Totul era atât de perfect ca si când tot Universul ar fi fost numai al
nostru…Atunci am fost a ta pentru întâia oará si nu regret nimic din tot ce a fost pentru cá nimic din lume nu este mai sublim decât dragostea,
nimic nu este mai pur si mai gingas decat cuvântul TE IUBESC!"
"Cum sá tráiesti frumos fárá iubire?... Cum sá visezi sá umbli ori sá zbori?... Cum sá cuprinzi nelinistea din zori si pacea din amurg
dintr-o privire? Cum sá înoti prin márile de flori, cum sá te bucuri de întreaga fire?... Si viata ta sá-si afle împlinire fárá minunea
care dá fiori?... Iar dacá tu m-ai cunoscut, e vina ta;... dar dacá eu te-am cunoscut, e vina mea... iar pentru cá te cunosc e de viná...
numai ea... dragostea... Si numai pentru cá: Departe-n lumea suferintei tráiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta,
fericirea... Mi-e dor de tine atata stiu…"
"O fatá si un báiat cândva s-au întâlnit si fárá a-si da seama s-au si îndrágostit.
De aici încep mereu iluzii fericite... si tot de aici încep iubirile pierdute.
Cáci la începuturi când dragostea e mare ti-ai da si sufletul din tine pentru o sárutare
Dar si câteodatá sufletul táu plânge, când simti cá-n inima iubitei dragostea se stinge.
Dar dragostea cea mare cere suferintá, iar tu vei suferi cumplit fárá a ta vointá.
Cáci undeva e scris ca lege pámânteascá... ca oamenii care iubesc, sá-ajungá sá urascá.
Iar dacá tu iubesti stápân pe lume crezi cá esti, iar dragostea îti pare o zâná din povesti.
Dar alergând buimac în urma fericirii,... vei fi cât lumea si pámântul... scavul iubirii..."
"...Ne-am întâlnit întâmplátor, mi-ai zâmbit usor si totodatá timid si am înteles cá din acel moment vom fi nedespártiti...
poate cá am stiut dinainte de a te cunoaste cá te voi iubi pentru totdeauna, nu stiu cum, nici când tu te-ai náscut în imaginatia mea
ca un vis ce ar vrea sá deviná realitate... mi-ai oferit mai multe decât mi-as fi putut imagina, dar mai presus de toate, mi-ai oferit
cele mai curate si pure sentimente... pentru toate astea nu cred cá as avea atâtea cuvinte sá-ti multumesc..., dar cred cá vorbele sunt
inutile, sá las mai bine faptele sá-ti demonstreze dragostea ce ti-o port pentru cá bine zice o vorbá: "dureazá doar un minut sá-ti
spun cá Te Iubesc, dar va dura toatá viata sá-ti arát cât de mult"... si nu uita niciodatá cá pentru mine tu ai fost, esti si vei fii
mereu dragostea mea mare... náscutá dintr-o simplá întâmplare..."
"Fericirea a intrat în viata mea, o datá cu tine. Inainte, clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gândurile... má dominau.
Acum suferinta s-a încheiat. Tu esti lángá mine si este de ajuns sá te simt aproape, sá stiu cá má iubesti pentru a fi o persoaná fericitá.
Tu esti acea parte din viata mea care lipsea. Acum cá te-am gásit, simt cáldura dragostei tale care má poartá undeva, sus, departe...
spre al nouálea cer. Iti multumesc cá existi!"
"Tu esti cântecul care má adorme noaptea, vocea ce-mi mângâie tristetea, vântul ce-mi rásfatá pielea, o ultimá silabá pe care vreau sá o
rostesc înainte de a visa si... primul meu gând... Dacá viata mea ar fi o clipá petrecutá cu tine, nu mi-as dori alta, o clipá sá
má privesti, sá má sáruti, sá má atingi... Vreau ca tu sá reprezinti visele mele, vreau ca tu sá fi motivul pentru care tráiesc, vreau
ca tu sá fi... TOTUL!"
"...stau singurá... vántul primáváratic alungá firele de pár mângâindu-mi usor fata... nimic nu va mai fii ca înainte, nimic... doar clipele
petrecute împreuná îmi vor aminti din când în când cá ai existat, cá m-ai iubit cândva... însá acum toate astea nu mai semnificá nimic,...
Pentru tine eu nu am fost decât o simplá aventura... reusind sá fiu doar o micá parte a vietii tale... ...de ce n-a fost sá fie, de ce?...
întrebári fárá rost care-mi umbresc mintea, întrebári al cáror ráspuns nu o sá-l primesc probabil niciodatá... poate cá eu am fost de viná,
poate cá tu... sau poate cá distanta a fost cea care... a facut sá te îndepártezi de mine... de inima mea. Tu ai plecat si..., odatá cu tine
s-a rupt si o parte din mine... si nimic nu va mai fi ca înainte..."
"Ai plecat de lângá mine si totul e pustiu, dar eu tot cu tine îmi doresc sá fiu
Ploaia bate-n geam, vântul suflá tare... în sufletul meu e un gol prea mare.
Lacrimi curg usor, de dor de durere... îmi doresc din nou încá-o mângâiere
Sá te simt aproape ca în prima zi, când eu ti-am cerut... cu mine sá fii!"
"Din clipa-n care-n viata mea mi-a fost sortit sá te-ntâlnesc
Din prima clipá, chiar de-atunci am început sá te iubesc.
Ti-am dáruit ce nimánui n-am dáruit vreodatá
Balsam pe inimá sá-ti pui iubirea mea curatá.
Si iatá timpul a trecut si când în urma mea privesc
Revád în zare ziua când... am început sá te iubesc.
Ti-am dáruit ce nimánui n-am dáruit vreodatá
Sa porti mereu în viata ta... iubirea mea curatá."
"Ai privit în urma mea si-ai lácrimat usor spunându-mi un cuvânt ce nu-l pot uita asa usor. Má rog noapte si zi, sá pot sá te gásesc din nou,
sá-ti spun cá încá mai regret greseala fácutá si vreau sá simt din nou cum te strecori la pieptul meu si-mi spui "Te voi iubi mereu".
Sunt lacrimi ce si astázi îmi umbresc obrazul si-as vrea sá fac ceva sá te aduc din nou în viata mea, dar totul e fárá rost cáci tu ai
plecat lásând doar urma amará din sufletul meu si zámbetul usor crispat ce mi-a sfárâmat inima. Un loc de rai era o viatá aláturi numai
si numai de tine, dar totul s-a destrámat usor asemeni unei pânze de páianjen. Ai fost asemeni unei brize ce-adie usor pe valurile sárate
ale márii si încá mai visez la chipul táu si ochii tái de înger, dar singur în tácerea mea si-n umbra din al meu destin má-nchin la vesnica
uitare cáci tu nu esti acum decât asemeni unui gând amar ce-mi usturá inima cu putere. Strigând si invocând la nesfârsit o simplá dorintá
îmi spun "lasá-má" cáci tu nu ai facut decât sá sufár si sá plátesc ceva mai scump ca mea viatá. Inainte mai pot sá privesc chiar dacá totusi
încá te iubesc, dar în acelasi timp îmi tot doresc si-mi spun "Nu poti sá fi asa..." Dacá m-as face o micá razá de luminá m-as strecura
din nou în inima ta sá simt cá sunt un om, cáci încá îti mai simt suflarea... má uit în jur si vád doar ce-ai lásat..., cáci acolo unde ai
fost tu, acum nu sunt decât umbre si stiu cá nu voi mai visa la fel ca atunci când tu ai fost în viata mea."
"Imbrátisez dorinta de-a muri sárutând plácerea durerii cáci nu mai pot închide ochii de nevoia ta. Imi lipseste zâmbetul táu, îmi lipseste
îmbrátisarea ta si îmi lipseste mai mult ca oricând lumina ochilor tái, cáci viata mea acum e doar un vis si acela e... de a te regási din
nou... sá-ti spun cât îmi lipsesti.... Nu pot sá mint si sá-mi închid ochii la ceea ce am pentru tine, dar stiu cá pot sá îti ofer mai multe
decât simpla zi de mâine. Astern pe-o foaie un simplu gând amar si recunosc cá n-am puterea sá pot gási un rost, sátul si cu ochii flámânzi
de tine îmi pierd mai mult decât jumátate de viatá si încá caut sá te regásesc. Sárutul táu e încá pe buzele mele si lacrimile mele sapá cu
durere în propria inimá fácând o raná fárá seamán, cáci doare si totusi nu stiu de ce? Sátul si cu privirea tristá má uit la fiecare colt de
stradá, geam, si-ncerc sá te gásesc, dar tu ai fost... acum ai disparut si asta má doare chiar dacá nu e de conceput. Tot ce stiu este cá îmi
lipsesti si cá te voi iubi mereu cu riscul de-a muri la fel... Un gánd amar îmi ráscoleste inima si vreau acum sá mor decât sá-ndur pentru
toatá viata o lipsá fárá cuvinte si o durere neexplicabilá... Te voi iubi mereu...!!!"
"Imi las sufletul sá tráiascá prin a te iubi pe tine, îmi ascult inima pentru cá ratiunea nu conteazá atunci când iubesti. Inima mea nu e
întreagá dacá nu esti tu. Dacá noi am dat unul de altul a fost pentru ceva, iar dacá noi ne vom întâlni va fi pentru cá iubirea învinge
întotdeauna. Ziua de ieri s-a dus pentru totdeauna, ziua de mâine nu stim cum va fi, de aceea trebuie sá profitám de ziua de azi. Putem spune
adio unei zile, unei persoane, atâtor si atâtor lucruri... dar, iubirii, odatá apárutá... nu-i voi spune niciodatá adio... pentru cá e
vesnicá si fiecare avem nevoie de ea. Pentru mine esti cel mai frumos vis. Atunci când mi-ai scris pentru prima datá ceea ce simti pentru
mine am simtit cá m-am náscut din nou si tráiesc într-o lume de vis si e atât de frumos. Am nevoie de tine! Am nevoie de cuvintele tale!
Am nevoie de vocea ta! Am devenit dependent de tine, Anca Comsa ! Dacá as sti cá esti un cuvânt din mine n-as mai vorbi niciodatá de fricá
sá nu te pierd. Má bucur cá esti în inima mea,... dar as vrea sá fi lângá mine, sá te ating, sá se împlineascá visul meu cel mai mare.
Dacá esti o stea,... iar eu iubirea ta..., atunci sunt sigur ca aceastá stea va stráluci vesnic.Crede-má, esti pentru mine cel mai pretios
lucru si nu cred cá dragostea ce o simt pentru tine se va stinge vreodatá."
"De multe ori mi s-a întâmplat sá stau si sá astept acea persoaná pentru care...
Sá pot striga în gura mare: Te iubesc, te doresc, te astept!
Anii au trecut întruna, iar eu m-am sáturat sá tot astept...
Si mi-am dat seama cá nu este bine trebuie sá caut si sá sper!
Am cáutat în zadar, iar anii au trecut, am alergat si am obosit,
Dupá câte inimi am fugit, prea multe inimi am ránit...
Dar cu acea persoaná nu m-am întâlnit, dar nici n-o mai caut cá mult am suferit!"
"Nu stiu ce sá-ti spun, nu stiu la ce sá má gândesc, mi-e rusine de propriile mele gânduri, as vrea sá má ascund, dar nu am unde,
as vrea sá má destáinui, dar nu am cui. Las soarta sá hotárascá - calc peste constiinta mea si îti scriu. Iti scriu... tocmai tie,
tu care ar trebui sá-mi cunosti cel mai putin gândurile, vei afla ceva ce mie mi se pare ciudat, straniu. Eu sunt un fir de nisip
din imensul desert al vietii si as vrea ca vântul sá-l legene pe aripile sale, punându-l în grádina ta. De dragul táu m-as face floare
as înflori lângá fereastra ta, ti-as dárui mireasma sufletului meu, te-as adormi, iar apoi te-as preface în tárâna în care-mi înfig
rádácinile. Nu má iubesti si cu toate astea eu te iubesc. Nu am nici o sansa de la tine. Cu fiecare gest încerci sá má jignesti;
iar atunci eu îmi aud bátáile inimii care suná asemenea ciocanului la poarta vietii. Uneori privirea ta má pátrunde pâná în máduva
oaselor, má cutremur si îmi vine sá fug de sub vraja ta, dar nu pot, picioarele îmi sunt întepenite, buzele nu mai pot sá scoatá nici
un cuvânt. As vrea sá te uit, dar fiecare melodie fiecare dans îmi aminteste de tine. Tráiesti în mine, esti o párticicá esentialá
a sufletului meu de care nu, nu má pot despárti niciodatá, niciodatá !"
"Dacá mi-ai spune cá stii ce însemni pentru mine... ti-as spune cá minti...
Deoarece nimeni pe inima mea mâna nu pune ca s-o întrebe: 'Ce simti?'
Ce simt pentru tine e încá mister si n-am reusit sá pátrund în el
Dar stiu cá asa cum o razá de soare dezváluie si cea mai micá parte din mare
Asa si tu dezválui în mine sentimentul ce-l simt pentru tine
Má bucur cá existi în viata mea, esti tot ce mi-am dorit cândva
Un sprijin, o mâná de ajutor, o bucurie pe-al vietii coridor...
Te simt aproape zi de zi... cu mine mult as vrea sá fii;
Sá fii a mea sá fii al meu... se va împlini oare visul meu?"
"Tu cel pe care încá-l iubesc, esti spinul trandafirului ce mi-a strápuns inima; tu esti îngerul alb din noaptea vietii ce-mi lumineazá
calea spre fericire. Tu esti steaua care a cázut atunci, când dragostea mea s-a stins pentru câteva clipe ale mândriei. Tu esti lacrima
eterná a vietii mele. Tu esti golul vietii mele pustiite si norocul ce mi-a umbrit existenta pe acest pámânt. Tu esti raza de soare ce
a pátruns în sufletul meu si mi-a dáruit un pic de sperantá si alinare; tu esti acel vis care s-a sfârsit odinioará atât de dureror...
tu esti iluzia trecutului meu si acea fantasmá ce-mi bântuie prezentul; tu esti ráspunsul la întrebárile mele despre iubire.
Tu esti infinitul din sufletul meu, tu esti si vei rámâne doar al meu!"
"Când voi închide ochii pentru totdeauna, tu sá-mi pecetluiesti buzele cu un sárut pentru a le încálzi, iar picioarele sá mi le acoperi
cu petale albe de trandafiri si în pár; sá-mi prinzi trandafirul rosu al iubirii eterne ce va lumina chipul meu înváluit de tristetea mortii.
Iar..., de vei zári o lacrimá ce se va scurge pe obrazul meu palid sá stii cá e de rámas bun. Si cánd pámântul îmi va acoperi trupul care
cândva tu l-ai atins, sá-ti amintesti cá te-am iubit dintotdeuna sincer si... acea iubire nu s-a stins, dar sá nu plângi, cá eu voi fi
mereu cu tine, chiar dacá doar numai în vise. Iar pe mormântul meu din florile ce mi le-ai adus sá scrii cuvântul: 'FERICIRE', cáci am
simtit-o datoritá tie si sá nu uiti cá te iubesc chiar dacá nu mai sunt..."
"Azi noapte te-am visat, iubite!... In visul meu se fácea cá privesc cátre cer si-ti vedeam chipul, plutind printre stelele iubirii,
cum îti zâmbesc lung si trist. Incepeam sá-ti vorbesc si sá strig cátre tine, dar nu reuseam, cáci erau prea putine... Rugam luna sá-mi
trimitá o razá ,sá pot urca si sá te mângâi dar în zadar... Atunci am izbucnit în plâns de disperare, iar tu mi-ai întins mâna si m-ai
ajutat sá zbor cátre tine... îti simteam suflarea caldá si timidá prin porii pielii mele si îmi doream sá má sáruti. Era de ajuns sá îmi
doresc si acea dorintá devenea realitate. In acea clipá am cunoscut fericirea. Acea fericire pliná de cuvinte frumoase..., acea fericire
pliná de mângâieri infinitá si sáruturi fierbinti, dar nevinovate. Acea noapte fusese cu adevárat noaptea mea, noaptea ta, noaptea noastrá..."
"Voi încerca sá trec peste bariera ce tu ai pus-o între noi... prin a jura cu-napoi la mine nu vei mai privi... dintr-un motiv pe care
doar tu îl stii. Voi mai încerca pentru a nu stiu câta oará, chiar dacá risc cá poate o sá doará... am sá îti spun cu zâmbetul pe buze...
am în cercat sá stii... cá nu ai nici o scuzá... voi încerca apoi sá-mi vád de viatá cu ochii privind decât în fatá si de-ar fi sá vii
din nou în a lor razá, am sá-ti amintesc cá nu ai nici o scuzá...!"
Declaratie trimisá de Tudorache Rázvan(27 oct 2001) :
Special pentru Alexya` din Bistrita, singura fatá din toatá lumea! de la sotul ei Tudorache Rázvan:
"iubita mea....
Iti scriu aceste lucruri din cauzá cá má aflu într-o foarte confuzá perioadá a vietii mele. Pâná acum nu m-am confruntat cu sensul adevárat
al sentimentului de iubire dar tu prin comportamentul táu mi-ai inspirat încredere si în acelasi timp sentimentul cá relatia noastrá
ar putea reusi! Suntem la început dar din dacá am reusi sá avem ambii încredere în celálalt cred cá relatia noastrá ar putea reusi.
Una lume zice cá este foarte usor sá fii báiat.... dar eu de când te cunosc pe tine nu am mai reusit sá mai privesc nici o fatá în ochi
fárá sá fiu pus fatá în fatá cu frica de a fii observat de tine si de a strica tot ce am reusit sá realizám pâná acum ca un cuplu!
Din ziua în care drumurile noastre s-au întâlnit mi-am gásit un scop în viatá... acela de a-mi dárui toatá dragostea unei
singure persoane....Tie!
Ai observat vreodatá un apus de soare sau ai stat vreodatá cu ochii pe fereastrá la orele timpurii ale diminetii ca sá vezi rásáritul soarelui?
Este o imagine purá a trecerii de la zi la noapte..de la sentimentul de confuz care ti-l oferá noaptea la sentimentul de revenire la viatá
oferit de primele raze ale soarelui care îti ating fata. Eu de când te-am vázut visez la un rásárit de soare aláturi de tine, ca sá pot sá te
tin în brate si sá má manifest pornirile pe care mi le provoci! Când sunt aláturi de tine în putinele clipe petrecute împreuná má simt exact
ca pásárile cerului care iarna zboará pentru a gási un loc mai cálduros si mai primitor de a trece iarna! In acest moment má gândesc la tine
si inima parcá ar vrea sá îmi sará din piept si sá viná la tine sá te strângá în brate parcá pentru ultima oará!
Poate aceastá scrisoare îti aratá o fatá de a mea pe care nu o cunosteai din cauza felului în care má port în momentele în care sunt cu tine,
si acest lucru se datoreazá numai emotiilor pe care le am în prezenta ta, sá nu fac ceva gresit si sá stric tot ce am reusit sá primesc din
partea ta si asta numai din cauzá cá ai vrut sá îmi oferi. In zilele de azi este foarte grea vorba "te iubesc" din cauzá cá majoritatea
báietilor din ziua de azi confundá sentimentul de iubire cu cel al bunei stári, dar eu pot afirma cu mâna pe o inimá ce zvâcneste în momentul
în care este pronuntat numele táu în orice împrejurare, cá te iubesc.
Am auzit de iubiri platonice dar aici nu poate fi vorba de asa ceva pentru cá eu stiu ce simt pentru tine! Numai eu pot stii clipele în care
státeam noaptea în pat si má gândeam cum sá fac ca relatia noastrá sá deviná una în care iubirea si încrederea sá deviná lucrurile cele mai
importante pentru noi!
Acum prin aceastá scrisoare am curajul sá îti márturisesc cá te-am visat, eram amândoi într-o cabaná la munte si focul din semineu nu egala
cáldura emanatá de sentimentele si respiratia noastrá, ne fáceam declaratii de dragoste jurându-ne iubire eterná.
In acest moment singurul lucru care ne desparte este frica mea de a recunoaste în fata ta adevaratele mele sentimente pentru tine din cauzá cá
îmi este fricá de reactia pe care ai putea sá o ai tu. Niciodatá nu i-am mai jurat unei fete iubire eterná si sincer sá spun párerea mea este
cá am ales calea gresitá prin faptul cá m-am decis sá îti trimit o scrisoare dar aceastá scrisoare nu reprezintá decât o parte din mine care
ti-o dáruiesc tie!
Din momentul în care vei fi citit scrisoarea vei afla sentimentele mele si eu când má voi intalni cu tine îti voi putea spune cá TE IUBESC!"
Pentru iubirea vietii lui, Lácrámioara:
"Esti ca o stea; strálucesti unic printre celelalte, dar esti tot mai departe si greu de atins. Totusi, má amágesc, cá poate,
într-o zi, vei deveni o stea cázátoare. O stea cázátoare care sá se opreascá în micul meu univers...... si... care în schimbul
unui sárut sá îmi dea iubirea ei!"
Declaratie trimisá de Ionelia(22 noi 2001) :
"Iubim ceea ce cunoastem si apárám ceea ce iubim. Eu te cunosc pe tine si te iubesc, si te voi apára atâta vreme cât te voi iubi.
Vesnicia mi se pare un termen prea scurt pentru limita iubirii mele."
Pentru Severa Gabriela :
"Din momentul din care te-am vázut, am simtit si am aflat în adâncul inimii mele o poftá nebuná sá-ti dezváluiesc amorul, dorind
sá-ti fac mii de juráminte în genunchi si privindu-te în paradisul inimii mele, sá-ti zic: ...asta e partea frumoasá si dulce a
inimii mele unde tu vei fi cráiasa sufletului meu si fácându-te fericitá îti voi pune frumos printre florile care mai îmbátátoare si dulci,
pe o parte mân, iar pe cealaltá puterea tainicá a amorului si tot odatá fala puternicá si împreuná vom face ca din iubirea noastrá sá se
nascá o frumoasá si nemuritoare... dragoste ce nu va párási sufletele noastre nici în viata în care eu o sá fiu un înger pázitor, pe veci
al táu, iar tu vei fi zâna albá a iubirii; cea care îmi va dárui pe veci o iubire eterná cum în viatá nu va exista nici pe pámânt si nici
altundeva...
Dacá as putea sá fac parte din inima ta mácar un minut, sá pot sá aflu dacá esti aláturi de mine pe veci, as putea sá mor în pacea iubirii
tale si dacá tu ai putea sa pátrunzi în inima mea, cea care existá numai pentru cá tu existi, nu cred cá ai mai putea pleca si vei rámâne pe
veci nemuritoare în cerul senin si plin de dragoste... dragostea mea iubito... atunci as fi fericit pe veci...
Dacá as putea sá îmi pun o dorintá înainte sá plec din preajma ta iubito, sá plec acolo sus unde nu te-as pierde din privirea mea pliná de
iubire, ca în momentele în care tu, frumoasa mea, erai lângá inima mea, aceea ar fi sá te mai am odatá la inima mea si sá plângem pentru
despártirea care ne va separa pe veci si sá ne dezváluim sufletele dornice de iubire, sá le împreunám pentru o ultimá dragoste de neuitat...
nesfârsitá. De as putea sá retráiesc tot ce a fost frumos în aceastá dragoste eterná as dori sá trec prin tot ce ai însemnat tu pentru mine,
si ráu si bun pentru a nu uita niciodatá înfátisarea ta si privirea pe care mi-o aruncai în clipele în care ne uneam si deveneam o singurá
persoaná ce avea câte ceva de la amândoi: frumusetea nemuritoare a chipului táu luminat de iubire si tot ce am eu mai pretios, dragostea mea
pentru tine...
Tin sá-ti spun o prea frumos simbol al iubirii mele, cá nu esti singura care suferá din pricina dragostei, si eu sunt la fel, poate chiar
într-o situatie mult mai dureroasá, aceea de a iubi si sá nu fi iubit, tu mácar ai avut persoana iubitá lângá tine cu suflet si corp...;
eu nu am avut decât corpul táu pentru ca sufletul si gândul táu este în altá parte... acolo de unde nu stiu dacá se va mai întoarce.
Eu sper, si sper cá într-o zi inima ta îmi va apartine si voi putea fi fericit asa cum ai fost tu atunci când ai avut dragoste lângá tine.
Vreau sá stii cá din inima mea nu vei dispárea niciodatá si mai cred cá odatá, mácar odatá te vei gândi si tu la mine... si la tot ce tu
însemni pentru mine, adicá totul, adicá viata, adicá iubire si sperante (sperante cá te voi putea avea mácar un minut la inima mea), adicá
lacrimi vársate pentru tot ce a fost si ce nu a fost, adicá într-un cuvânt poate te vei gândi vreodatá la singurátatea pe care mi-ai dat-o
uitându-má si înlocuindu-má cu o altá persoaná... oare te iubeste mai mult ca mine?...
Mai vreau sá spun cá îti doresc sá fi iubitá tot atât de mult precum te iubesc eu pe tine, poate chiar mai mult... pentru cá meriti... pentru
cá atunci când vei pleca nu voi mai putea sá-ti ofer umárul meu pentru a plânge... chiar dacá nu ai plâns pentru mine... am fost fericit, dar
nu pentru nefericirea ta... ci pentru faptul cá am descoperit o nouá Gabriela, una care iubeste si care dá dovada cá poate iubi, dar din pácate
în inima ei nu este loc si pentru mine, pentru dragostea mea...
Nu îti doresc decât bine în viatá si fericire, iar ceea ce mie nu mi-ai oferit (dragostea ta)... sá poatá avea oricine si sá se bucure de ea
asa cum meriti tu...
Vreau sá te rog încá odatá sá nu uiti cá existá si va exista cineva care te va astepta întotdeauna si din inima cáruia nu vei pieri nici atunci
când voi urca acolo sus, acolo unde totul e bine... acolo unde e numai iubire, dar degeaba dacá... nu e iubirea ta... te rog nu má uita...
te rog nu má párási... te rog sá má iubesti (desi acesta e un vis care nu va deveni realitate)...
Te iubesc... te iubesc... nu mi te pot scoate din minte si nu mi te pot scoate din inimá... de acolo unde ai intrat si nu vei mai putea iesi
nici atunci cánd ea nu va mai putea dárui nimic... dar de fapt ea de acum nu mai poate oferi nimánui loc în ea, acolo unde e frumos... acolo
unde e senin... si acolo unde e plin de iubire...
Má bucur cá ai avut încredere în mine si mi-ai spus tot ceea ce te chinuie... desi în acele clipe am crezut cá ne-am unit..., dar un lucru e
sigur... am suferit aláturi de tine... aláturi de cea care ar putea sá má facá fericit... si aláturi de unica care îmi poate dárui ceea ce e
mai pretios pentru mine... dragostea ta...
Dáruieste-mi mácar pentru un minut iubirea ta... si promit cá nu vei regreta... promit cá nu vei uita... si promit cá nu mi-o vei mai lua...
promit cá nu te voi uita... si promit cá... vei fi printesa inimii mele... vei fi simbolul dragostei mele... vei fi floarea vietii mele...
si vei fi cerul planetei mele...
Dacá nu má vei primi în inima ta... în viata ta... în palatul viselor mele... îti promit cá nu má voi lása... cá nu voi ceda... cá voi lupta
pâná la moarte (moartea inimi mele)... chiar dacá stiu cá nu te voi putea avea... nici în cele mai frumoase vise ale gândiri mele...
Ai pláns pe umárul meu... ce frumos suná... desi nu e adevárat am crezut pentru o clipá cá má iubesti... cá má doresti... dar... vise... vise
neadevárate... dar... totusi... a fost frumos... frumos... ca într-un vis pe care mi-l-as fi dorit... pácat... pácat pentru dragostea pe care
ti-o port... pe care o meriti...si pe care vreau sá ti-o dáruiesc... dar inima ta o respinge... o loveste ucigátor... inima ta o bagá într-o
adâncá suferintá... într-o nepásátoate chinuintá...TE IUBESC... si sá nu uiti... TE IUBESC... dar... dar ce mai conteazá... degeaba... oricât
as încerca... nu, nu voi reusi... nu voi reusi sá-mi îndeplinesc un vis... un vis care má dominá de un secol... ce un secol... o viatá... asa
îmi pare..., dar pácat... pácat... Dacá as putea mácar odatá sá-ti ascult inima cum îti bate... cum pulseazá în loc de sânge... dragoste...
o dragoste pe care nu o voi întâlni niciodatá... pácat... pácat cá nu îmi apartine... pácat cá nu pot s-o apár de suferinte... de dureri...
si de supárári... pácat...
E noaptea singurátáti pentru mine... e noaptea fárá sfârsit... e noaptea ucigátoare... e ultima noapte când mai pot visa cá te voi avea...
pácat... e un vis... m-am trezit din visul visurilor mele... pácat... si ce frumos era... stii... má iubeai... má tineai în brate... má IUBEAI...
ce frumos suná... pácat... mare pácat... a fost frumos..., dar nu mai e... a fost un vis... pácat... doar un vis...
Stii... mai bine as muri decât sá stau... departe de tine... sau prefer sá plec undeva... departe de dragostea mea... departe de tine...
pácat..., dar degeaba... o sá mor degeaba... pentru cá nu o sá te uit... nici acolo... puterea iubirii ce o simt pentru tine... e mare...
e nemárginitá...,dar... pácat... sufár dupá tine... má gândesc la tine... unde esti...? ...de ce nu esti cu mine...?...da ...înteleg...
nu exist pentru inima ta... nu exist pentru tine... nu tráiesti pentru dragostea mea... nu esti a mea... pácat... esti dáruitá de inima ta...
dar nu mie... nu mie... ci lui... oare te iubeste mai mult ca mine... a... da... înteleg... tu îl iubesti pe el... pácat... de ce oare mai
exist...?... de ce oare a fost scris sá apari... sá apari în viata mea..., dar nu aici e suferintá...da ...nu aici... ci acolo... acolo unde
ai plecat... si de unde nu te-ai mai întors... pácat... de ce nu am si eu loc acolo... acolo în inima ta... a... da... e ocupatá... aha...
înteleg... nu am loc... pácat...
Dar oare de ce mai exist?... de ce îmi apari în fatá?...a ...da ...îmi e scris... da... îmi e scris sá sufár... dar de ce? ...cu ce am gresit...
da... poate... poate cá nu am putut... nu a fost scris... nu a fost scris sá te întâlnesc mai devreme..., dar totusi..., îti multumesc...
îti multumesc cá existi... da... stii si tu...: TE IUBESC... sunt nebun... nebun dupá tine... da ...înteleg... nu se poate... da ...stiu...
apartii alcuiva..., dar de ce,... de ce nu e scris sá îmi apartii mie?... de ce tocmai lui?...nu înteleg..."
Declaratie trimisá de Diana Popa din Galati (14 dec 2001) :
"Dragostea mea,
Simt cã orele care mã tin departe de tine sunt veacuri, fiecare secundã o resimt reverberând în inima mea rãpusã si renãscândã. Mã trezesc si
adorm în fiecare zi numai cu gândul la tine si dorul pe care îl simt în pieptu-mi se zbate neîncetat precum argintul viu. Pare de necrezut,
însã mi-e dor de tine chiar si atunci când te strâng în brate, ca si cum aceste corpuri fizice ar sta ca barierã în calea fuziunii noastre
extatice. Te simt cu intensitate chiar dacã esti plecatã si sufletul meu trãieste la unison cu tine toate bucuriile si toate întristãrile tale,
oriunde te-ar cuprinde ele.
Tin strâns lângã piept hainele tale, într-un strigãt mut care te vrea lângã ele. Mã gândesc la mine, la cel care eram si de care nu mai îmi pasã,
toate egoismele mele mãrunte parcã s-au spulberat definitiv din calea iubirii pe care mi-ai dãruit-o. Nu mai sunt omul care eram si am senzatia
cã am devenit un fel de zeu, ridicat în slavã de intensitatea iubirii dintre noi.
Fiecare minut în care suntem împreunã mi se pare a contine toatã viata-mi cu întregul ei sens. Clipele de iubire sunt atât de lungi si în
acelasi timp atât de scurte… Uneori as vrea sã îti pot fi pandantiv pentru a mã cuibãri permanent lângã inima ta...
Iubirea inimii mele, vino în bratele mele, primeste nepretuita fericire pe care Dumnezeu, prin marea sa gratie, ne-a dãruit-o!
Te iubesc nesfârsit!"
Declaratie trimisá de Ionelia(25 ian 2002) :
"Visele mele sunt fulgi de západá, când ajung la realitate, jos se topesc. Visele mele sunt simple amintiri, desertáciuni. Visele mele s-au
pierdut în timp printre atâtea dureri..., suferinte.... Visele mele sunt flori ale durerilor. Realitatea însási este un vis crud, poate un
cosmar? Când omul înceteazá sá mai viseze, atunci el înceteazá sá mai tráiascá, sá mai fie om. Visele mele sunt amintirii..., amintiri
dulci..., amintiri amare. Visele mele poartá ca o povará amintirea grea si tristá a imaginii noastre. Acest vis a devenit obsedant. De ce?
Pentru ce? Ciudate întrebári într-o lume în care întrebarea nu-si mai aflá rostul. Credeam cá totul se poate controla, pâná si sentimentele,
dar m-am înselat. Oricât ai încerca, nu vei reusi sá desávârsesti nimic. Sufletul este ca o oglindá pe care un om cu gesturi nesábuite a
reusit sá o spargá. Acum este în zadar efortul de a mai încerca sá repari ceva. Toatá viata vei umbla dupá cioburi încercând ca într-un joc
de puzzle sá le unesti. Nu vei reusi si asta o stii dar continui sá ignori. Prin gând îmi trec mii de fragmente de vise... acum imposibile.
Niciodatá gândul nu-ti va fi mai real, numai dacá tu îi vei da valoare si sens. Iubirea e ca o picáturá de rouá de pe un trandafir care se
topeste timid sub razele soarelui."
Declaratie trimisá de Amy-X(30 mar 2002) :
"Plâns al inimii...
Viata este frumoasá si e pácat sá trecem prin ea, fárá sá iubim, mácar o singurá datá, cu adevarat. Dar, în acelasi timp trebuie sá o si
pretuim. Dragostea a venit pe aripi de vânt si mi-a întins mâna ei caldá, care ardea cu nerábdare sá má atingá. Buzele ei erau umede si
pline de dorintá. Fiecare privire pe care mi-o adresa era asemeni unui fulger care-mi strápungea inima. Si, dupá atâtea priviri, inima mea
a cedat, si s-a lásat pradá dragostei.
Dar, "copilul" din mine, care încá nu stia sá pretuiascá acest dar divin, care nu vine decât o singurá datá în viatá, a alungat acea mare
tainá...a dragostei... Iar acum, dupá multe luni, sufletul meu tânjeste dupá acea dragoste, care acum este pierdutá pentru totdeauna.
Sau poate cá mai existá un strop de sperantá si pentru inima mea întunecatá si pliná de suferintá?!"
Declaratie trimisá de Amy-X(30 mar 2002) :
"Amintirea TA...
M-ai uitat în Universul rece si mi-ai produs în suflet haos. M-ai lásat în ecoul amintirilor ce izvorásc din mintea înghetatá. Un urlet
dureros, sugrumat, se zbate în mine încercând sá iasá la luminá... Strig în noaptea întunecatá a sufletului în care nu mai poate pátrunde
nici o razá de luminá. Sunt atât de rátácitá în labirintul singurátátii ...si nu gásesc nici o cale de a iesi din acest haos al durerii...
Am plâns când m-am trezit în prápastia adâncá din care nu mai puteam iesi. Dar... curând nu m-am mai zbátut si totul a murit în mine.
Ai plecat... si un întreg Univers ai destrámat în doar o secundá.
Nimic nu se mai zbate în sufletul meu. A obosit de atâta frámântare. A amortit în durerea spaimei de tácere eterná. Doar acum câteva minute
erai aici sau poate... acum o vesnicie? Iti aud si acum ecoul glasului si îl simt cum se amplificá, cum má înváluie, ametindu-má.
De spaima cá am sá pierd si ultimele urme ale existentei tale, încetez de a mai respira si má scufund din ce în ce mai mult în mine.
Stau nemiscatá în tácere si încetez de a mai visa eternul vis: TU.
Iarna s-a instalat în mine si m-a înghetat. O, vino...vino înainte de a muri înghetatá în singurátate."
Declaratie trimisá de Amy-X(30 mar 2002) :
"Gânduri...
A fost cruntá despártirea, a fost cruntá si nedreaptá. Lumina puternicá a dragostei má urmáreste la orice pas. Aduceri-aminte, gânduri despre
tine îmi hránesc neîncetat sufletul, má tin treazá ore întregi. Atunci, la granita dintre veghe si somn îmi apari ca o umbrá diafaná,
imaterialá, o fantasmá care, pe masurá ce adorm, devine un înger îmbrácat cu lumina soarelui. Cu pasi usori te apropii de mine gingas,
capul de sânul meu ti-l rezemi. Capul meu împrumutá lumina trupului táu încát párem douá diamante ce farmecá totul în jur. Ochii tái cautá
blând în ochii mei, cu un sárut îmi dáruiesti acea tainicá si blândá cáldurá. Si ah! esti frumos, esti demonic de frumos. Râzi...si
sufletu-mi nu se mai saturá sá priveascá arcuirea gratioasá a trandafirilor buze, gropitele din obraji... Focul din ochii tái este precum
soarele în azurul infinit al cerului. Simt cá nu-mi ajunge eternitatea sá te ador!
A ta romanticá..... "
Declaratie trimisá de Amy-X(30 mar 2002) :
"Toamna din mine
E toamná. Toamná cálcatá în picioare de nestatornicia vremii. Covoare de frunze grábite pe caldarâm de pasi strânsi si grábiti...
E toamná, si-n toamná a murit iubirea noastrá. Copacul amintirilor îsi scuturá încet frunzele.
Ce minune te va aduce din nou lângá mine? Voi mai simti vreodatá trupul táu cald lângá al meu? Voi mai simti privirea ta mângâindu-má si buzele
tale sárutându-má?
Toamna credintelor, toamna deznâdejdiilor, a pustiirilor si-a pribegirilor a trecut peste noi si din ruinele ei am rásárit: eu-fárá tine si
tu-fárá mine .
Ascultá viforul... e disperarea mea ce strigá în pustiu. Priveste furtunile de frunze... e inima mea ruptá în bucáti. Gustá picáturile ploii
cáci sunt lacrimile mele pentru tine. Priveste-má, ascultá-má, gustá-má din nou, asa cum fáceai odatá.
Uitá-te la cerul toamnei si uitá-te la ochii mei ce mor. M-am transformat în vânturile toamnei ca sá te pot gási. Dar tu nu esti.
Tu nu vezi, nu simti, nu má mai vrei... Dar eu te iubesc încá... "
Declaratie trimisá de Amy-X(30 mar 2002) :
"Drumul lung al dragostei
Iti amintesti ce îti spuneam într-o seará când, strápungeam cu pasi repezi frigul? Iti spuneam cá: "mi-ai apárut în calea vietii, precum apare
o razá argintie a lunii, în fata unui cálátor nocturn, pribeag, luminâdu-i drumul". Ei bine, asa este. Mi-ai apárut precum, apare o razá de
soare, dupá o iarná lungá în fata unui muritor, care, pátruns de frig, o cautá cu disperare. Raza a venit singurá, cum ai venit tu! Raza a
plecat singurá, cum ai plecat tu!
Mi-ai înfiltrat dragostea în suflet si m-ai facut sá-mi tresará sufletul si fiecare fibrá a trupului meu. Apoi, ai plecat nepásátor,
fárá motive. Gresesc, aveai un motiv: erai iubit de o fatá frumoasá, care învátase sá iubeascá cu greu. Ai cálcat totul în picioare,
nepásându-ti cá vei distruge un suflet, care încá mai tresare la auzul numelui táu si care înca te mai iubeste.
Lacrimile-mi curg asemeni unui izvor, sufletu-mi e amárât de dor si de durere, dar cui sá má plâng? Cine este de viná? Sá-ti spun eu?
Dragostea, cu drumul ei lung, este de viná. De când îi simti gustul, nu mai poti scápa de ea. Dar pâná îi simti gustul, e un drum foarte
lung. Pe acest drum anevoios se pierde dragostea ce ti-o poartá persoana iubitá.
Te iubesc si te astept de cánd rásare soarele si pâná când apune, de când rásare luna si pâná când apune: pâná se va risipi si ultima aromá
din gustul dragostei ce ti-o port."
Declaratie trimisá de Amy-X(30 mar 2002) :
"Tu & ploaia
Totul ne desparte: distanta, viata, oamenii, poate si destinul. Dar dacá ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zári, pentru cá sunt
totul ce este în jurul táu: sunt depártarea, sunt apusul si rásáritul... Sunt totul si, totusi, nimic...
Ai ascultat vreodatá ploaia? Ai privit-o cum sárutá pámântul, iar acesta îi ráspunde la sárutári sorbindu-i picáturile márunte? Ai vrut
vreodatá sá plângi, dar speriat ti-ai retras lacrimile înáuntrul táu?
Iti trimit lacrimile mele pentru cá sufletul meu se îneacá în lacrimi; îti trimit sufletul meu pentru a-i da viatá prin tine...
Gândeste-te la mine: fii pámântul meu, lasá-má sá fiu ploaia ta..."
Declaratie trimisá de Amy-X(30 mar 2002) :
"Se însealá acela care crede cá stie ce este viata. M-am înselat si eu, aláturi de altii, si pot sá spun cá îmi pare bine. De ce? Pentru cá
am simtit ceva... Am uitat de mine, de lume, de Univers. Toatá fiinta-mi paradoxal de zbuciumatá era strábátutá de ochii ei. Tráiam prin ea.
Era Paradisul? Sau ...Iadul? Era un înger? Sau ...un demon? Acum, la fel ca si atunci, aceste întrebári nu-si gásesc ráspunsul. Probabil cá
sunt axiome ale existentei noastre, dovezi inexpulzabile ale trecerii prin viatá.
Cine ar putea sti dacá viata este o însusire sau o...calitate? Cine ar putea sti daca omul iubeste sau... vrea? In schimb, toti stiu ce am
simtit: împietrirea aceea la vederea ei. Toti cunosc scânteia ce a fácut sá explodeze în mine un foc bizar ce mi-a incendiat sufletul.
Mi-a zdrobit ratiunea, mi-a frânt aripile, mi-a schimbat viitorul.
Iubeam... Imaginea închipuitá a Edenului pálea, când zâmbetul ei îmi sáruta chipul... Glasul ei, în contrast absolut cu vocea lumii ce má
înconjura si care îmi zgâria timpanele, umplea cu sunete calde aerul, dându-i parcá un gust dulce. Mireasma care o înváluia îmi párea nefireascá,
aproape neomeneascá.
Atunci am multumit Celui de Sus pentru cá ochilor mei le-a fost permisá vederea Sublimului. Nu am îndráznit sá o pângáresc cu atingerea mea,
ar fi fost un sacrilegiu, mi-am imaginat doar dumnezeiasca senzatie.
M-am trezit apoi brusc. Sunt sigur cá o sá mi se înteleagá disperarea când... Doamne, fusese doar un vis! Má îndragostisem de un vis.
Ceea ce pare la prima vedere o nebunie este totusi, uneori, fidela copie a cruntei realitáti..."
Declaratie trimisá de Amy-X(30 mar 2002) :
"Dulcele meu vis
As dori ca dragostea noastrá sá nu cunoascá granitele sufletului omenesc, ca noaptea gândurilor sá alunece pe lângá ea... Cuvinte simple si
inocente as vrea sá o descrie, adunate de printre astrii singuratici în mari pustii de lacrimi, împrástiate în nisipurile galbene ale
vesniciei.
Corabia pe care vom pluti, printre banchizele albe ale durerilor ce tintuiesc lumea, o vom sabota coborând în abisurile timpului,
párásind un pámânt vechi si negru de suferinte, ascunzându-ne în páduri submarine de anemone si corali, neatinse de priviri muritoare...
Acolo e un Univers, e al nostru, e inima aceasta ce tresare în asfintitul Lunii, împrástiind culoare albastrá deasupra luminosilor
ochi ai tái.
Am gásit ochii iubitului meu oglinditi în interiorul unei lacrimi ce curge pe obraz fárá a sti de unde vine si unde va poposi... Ar fi pácat
sá nu plângem când atâtea lucruri dor ca ploile reci ale unei toamne târzii, când iubesti pe cineva, asa cum te iubesc eu pe tine, dulcele
meu vis. Oamenii fârá de dragoste si dragoste fárá ei nu vor exista în valurile spatiului nemiscat de astri, cáci ei sunt una si cum ai
putea despica recele de cald, lumina de întuneric, crinii albi de ochii iubitului meu...
As vrea sá nu fi existat poeti, ci tot ce a fost scris si plâns în cuvinte desprinse din aripi de îngeri, sá ti le fi dedicat.
Linistea noptii în care te astept, e valul care acoperá suferintele nerostite. Rânduri nesfârsite, silabisite de-o eternitate, poate
fárá sens.As vrea sá-ti dáruiesc muzica astrelor, arborul lor lin si tácut printre imposibilitátile posibile ale relativitátii miscárilor
siderale, printre adevárul unui vis si minciuna realitátii spre absolutul neatins..."
|
|
